Prima excursie - Turcia

In vacanta dintre clasele 11 si 12 am iesit prima data din tara, impreuna cu familia mea (parinti, sora si 1 matusa). Pentru ceilalti nu era prima iesire, dar pana atunci fusesera numai in vest, iar noi stabilisem ca destinatie Turcia, asa ca nici unul din noi nu stia la ce sa se astepte.

Prima lucru pe care l-am observat inca de la granita a fost faptul ca la o anumita ora (nu mai tin minte, parca era in jur de 4-5 pm) incepea activitatea la moschee si cantarile de acolo erau transmise prin difuzoare pe o raza foarte mare. Acest lucru l-am observat apoi in toate orasele prin care am trecut (si in care am stationat), la ora respectiva in tot orasul rasuna cantecul transmis de moschee.

Primul oras in care am innoptat a fost Istambul, unde am vizitat cateva locuri (Muzeul de Istorie, moscheile celebre din zona veche si alte obiective). Aici am observat ca pe strada erau din loc in loc niste oameni imbracati traditional, care purtau un rezervor mare de apa in spate si ofereau oamenilor pe strada apa (in pahar), lucru foarte potrivit fiind mijlocul verii si o caldura foarte mare. Nu stiu daca ofereau gratis sau contra cost, deoarece i-am vazut doar in trecere si nu am apucat sa vad pe cineva luand apa de la ei. In schimb, tot apa gratis se putea gasi si la iesirea din moschei, ambalata in paharele mici de plastic sigilate.

Un lucru care m-a impresionat in Istambul a fost felul in care se conduce si stazile lor. In trafic sunt foarte repeziti, se deplaseaza cu viteza mare chiar daca strazile sunt inguste in unele zone, iar regula care predomina este "fereste-ti botul masinii", adica cine loveste - plateste. In zona in care am stat la hotel strazile erau foarte inguste; pe o strada pe care la noi ar circula 2 benzi si atat, la ei erau 2 randuri de masini parcate pe o parte si 2 sensuri de circulatie prin care treceau chiar si autocare. La intrarea in hotel, pentru bagaje tata i-a dat unui bell-boy un bacsis de 2 lire (1 euro), iar acesta, din proprie initiativa, si-a mutat masina sa in alt parte ca sa o puna pe a lui tata in locul ei, chiar in fata hotelului.
Pe langa faptul ca sunt inguste si unele dintre ele foarte abrupte, am vazut lucruri uimitoare: din camera noastra de la hotel - etaj 1, priveam drept in fata si, in spatele caselor de peste drum, se vedea o strada pe care circulau masini si care era la nivelul acoperisului acestor case.

In scurta sedere in Istambul am mancat de cateva ori in oras la cateva restaurante si terase. Primul lucru pe care l-am observat a fost ca nu erau caini vagabonzi nicaieri, in schimb peste tot prin zona teraselor erau pisici cam in numar la fel de mare cum sunt la noi caini. In fiecare local in care am intrat, fie ca era terasa, restaurant, obiectiv turistic sau altceva, toti turcii care aflau ca suntem romani incepeau imediat sa zica: "Hagi!"

Soare Cristina
Marketing, 1755
Grupa 5