O experienta inedita:D

Salutare tuturor! Ma numesc Roman Laricea Ioana si sunt la grupa 1755 si as vrea sa va relatez o intamplare amuzanta si interesanta in acelasi timp.
Vara trecuta am participat la o scoala de vara la Universitatea Romano-Americana (unde mai sunt si studenta ), scoala de vara ce a avut ca tema diferentele dintre mediul de afaceri european si cel american. Studentii care au participat la aceasta activitate au fost in proportie de 60% americani si 40% romani, iar profesorii au fost jumate din Romania si jumate din SUA.
Programul a fost incarcat, una dintre activitati fiind vizitarea capitalei, de fapt a principalelor obiective turistice. Totul a fost foarte frumos, americanii fiind impresionati de Bucuresti, insa la un moment dat am fost pusa intr-o situatie foarte stanjenitoare deoarece colegii mei din SUA au observat catei pe strada fara stapan. Astfel, am fost intrebata cu mare curiozitate ai cui sunt acei catei dragalasi? Iar eu chiar nu stiam ce sa zic, deoarece daca ziceam ca sunt ai nimanui ei nu au fi inteles, avand in vedere legislatia americana foarte stricta in vedere protejarii animalelor.
Asadar i-am raspuns ca sunt ai nostrii tuturor:D si ca, comunitatea ii creste si le da de mancare fara ca animalul sa fie al unei anumite persoane. Totul s-a legat deoarece ei au observat acele cipuri galbene de pe urechile patrupedelor si "minciuna" mea a devenit plauzibila.
Americanii au fost foarte incantati de ideea bucurestenilor de a avea animale de companie pe strada, cu care te poti juca cand vrei tu, ii poti da de mancare cand ai chef, dar la care poti sa renunti la fel de usor, fara sa ai o anumita responsabilitate. Mi-au explicat ca in SUA stapanii nu isi pot plimba cateii pe unde doresc, ci au locuri special amenajate si parcuri unde se pot distra cu animalul lor, iar daca un catel este vazut singur pe strada este preluat si dus la un adapost imediat de institutiile abilitate. Insa la noi sunt liberi sa mearga peste tot si mai ales singuri
Acest lucru li s-a parut inedit si chiar au ramas pe ganduri cu privire la aceasta experienta interculturala.

Ingenioasa stratagema! Citeam intr-un Observator cultural de acum vreo 2 saptamani, cred, un fragment dintr-un roman in curs de aparitie, Interviu cu cel mai batrin ciine din Bucuresti, punand, la modul ironic, problema asta, care tinde sa devina, intr-adevar, o problema culturala...