Experienta Erasmus in Germania

Buna ziua,

Ma numesc Smaranda Munteanu si sunt studenta in ultimul semestru la facultatea de Marketing. As vrea sa va impartasesc experienta culturala de care am parte timp de un an in Germania, prin intermediul programului Erasmus. Astfel am studiat in anul II la facultatea Fachhochschule Gelsenkirchen. In relatarea mea ma voi axa mai mult pe aspectele academice ale schimbului intercultural, desi nu pot nega aspectele de entertainment ale experientei Erasmus, acel bine cunoscut „spirit Erasmus“. Decizia de a pleca a fost fundamentata de necesitatea de a imi imbunatati nivelul limbii germane si de castiga un plus pentru CV-ul meu. La final mi-am dat seama ca aceste doua elemente nu au reprezentat nici 15 % din ceea ce am avut parte acolo.
Tin sa laud sistemul lor educational pentru ca se axeaza foarte mult pe practica si profesorii, in mare lor majoritate sunt la curent cu tot ce se intampla in viata economica nationala si internationala, insa nu pot nega avantajul pe care l-am avut pentru ca aveam cunostinte teoretice mult mai bine fundamentate decat colegii mei. Cursurile sunt foarte bine structurate si sintetizate, astfel ca, in final ramai macar cu niste scheme si concepte clare, exacte. Ceva ce mi-a placut in mod special a fost faptul ca facultatea ne-a oferit posibilitatea de a primi un certificat european Jean Monnet, pe baza unor conditii pentru acesta. Prin aceste conditii se numarau, utilizarea a minim doua limbi straine, un semestru petrecut la o universitatea din alta tara, o excursie tematica si discutii cu oficialii de la Comisia Europeana si un numar de 20 de ECTS pentru materii legate de Uniunea Europeana. Pe langa acestea scoala organiza tot felul de conferinte cu profesori de la alte universitati, studentii fiind invitati sa participe.
Am avut parte atat de profesori incantati de prezenta noastra la curs, dar am avut si parte de un profesor a carui atitudine fata de noi lasa mult de dorit. Cat despre colegi, nici ei nu au fost extraordinar de incantati sa ne aiba printre ei. Majoritatea ne ignorau, nemtii nefiind prin definitie foarte caldurosi si primitori. Atitudinea lor e cu atat mai ciudata, cu cat in zona respectiva se afla multi tineri care provin din familii de emigranti si care de asemenea nu fusesera asimilati de nemti, ci majoritatea isi creasera propriile grupuri de “straini”. Au existat totusi si colegi care au venit si au facut cunostinta cu noi din proprie initiativa, colegi cu care ulterior am tinut legatura si care spuneau si ei ca sunt diferiti de majoritatea nemtilor din acest punct de vedere.
In camin insa, situatia era total diferita si in afara de cateva grupuri isolate care nu luau parte la petrecerile din camin, grupul de asiatici, de rusi si o parte din musulmani, in rest eram o mare trupa formata atat din nemti cat si din tineri din alte tari precum Spania, Brazilia, Irlanda, India, Polonia, Italia, Vietnam etc., care traiam spiritul studentesc atat cat timpul si politia o permitea – am mentionat politia pentru ca de fiecare data dupa ora 12 cand era o petrecere, vecinii de la blocurile din jur anuntau politia pentru ca tineam geamurile deschise, comic dar adevarat.
La finalul acelui an insa, am fost extrem de incantata de experienta de care am avut parte, pentru ca pe langa toate cunostintele noi acumulate, am reusit sa cunosc oameni din diferite culturi, de la care am putut sa invat numeroase lucruri. O parte dintre aceste relatii vor ramane o amintire frumoasa, dar o parte din ele m-au ajutat deja.