Experienta culturala in Franta

Ma numesc Iolanda Marin si doresc sa va impartasesc cateva informatii despre experienta de student Erasmus intr-o universitate franceza. Eu am studiat un semestru, in timpul celui de-al treilea an de licenta, la Universite d'Orleans.

M-am hotarat sa plec in anul 2, si am ales ca tara de destinatie Franta pentru a-mi perfectiona limba franceza. La inceputul lunii septembrie (cand ceilalti colegi de-ai mei erau deja in vacanta), ma aflam pe aeroportul Charles de Gaulle din Paris, singura si cu multe bagaje in jurul meu. In primul rand, am fost uimita de multimea de oameni de toate rasele, nationalitatile si vorbind limbi mai mult sau mai putin cunoscute in jurul meu.

Adevarul este ca, in Franta in general si in campusurile universitare in special, se intalnesc foarte multi oameni de nationalitati diferite. Studenti provenind din culturi diferite, cu norme si valori cateodata opuse de cele ale colegilor lor, traiesc si invata impreuna. Afluenta de straini se datoreaza nivelului ridicat de pregatire al sistemului de invatamant francez pe plan mondial (dupa cel din SUA si Marea Britanie). Apoi, cultura franceza, fiind de tip feminin, sprijina anumite categorii sociale, tinerii studenti, chiar si pe cei straini, cu ajutoare, burse, pentru a-si finanta studiile.

Din pacate, imigratia este o problema in Franta. Majoritatea strainilor ce se stabilesc in aceasta tara nu sunt integrati social, traiesc in cartiere separate, de cele mai multe ori la marginea orasului, si au venituri mici. Nu stiu cati din dvs. isi amintesc de evenimentele de acum cativa ani, cand, dupa lasarea noptii, grupuri de tineri incendiau masini in suburbiile Parisului (asa-zisele "banlieu"), fara ca politia sa poata opri aceasta revolta neobisnuita.

Iar aversiunea fata de straini se regaseste si la nivelul relatiilor dintre studenti. In general, tinerii francezi sunt politicosi, dar reci si formali in relatiile interumane. Nu prefera compania strainilor si stau in grupuri compacte, fara sa socializeze cu alte nationalitati. Sunt foarte constiinciosi, dar nu foarte ambitiosi. Frecventeaza toate cursurile si TD-urile (seminariile), dar nu reusesc sa treaca toate examenele.
Sunt interesati de politica, dar nu sunt multumiti de "vedetismul" unor politicieni. Considera ca fiecare reprezentant al statului trebuie sa se axeze doar pe munca pentru care este platit si nu apreciaza aparitiile in scandalurile de presa.
In tara unde s-a strigat pentru prima oara "Liberte, egalite, fraternite", se declara preocuparea pentru egalitatea de sanse (desi in cazul strainilor nu se si aplica). Un exemplu pe care vreau sa vi-l impartasesc este al unui profesor ce a refuzat sa organizeze un examen oral pe motiv ca primul student evaluat va fi defavorizat fata de ultimul student, acesta din urma avand mai mult timp la dispozitie pentru pregatire.

In ceea ce priveste drepturile cetatenilor, francezii au un puternic simt al respectarii acestora. Materii de drept se studiaza indiferent de filiera, pentru ca viitorii cetateni sa sesizeze imediat orice incercare de incalcare a lor. Iar daca acest fapt se intampla, atunci au loc greve de avertizare, la care autoritatile publice sunt sensibile si incearca sa le puna capat in masura posibilitatilor.

Un alt element cu care am venit in contact a fost gastronomia. Bucataria franceza este celebra in toata lumea pentru savoare si delicatese, iar francezii sunt vestiti pentru placerea de a manca (fara sa fie obezi, totusi, gratie campaniilor de tip "manger-bouger", adica mancare sanatoasa si sport). Masa este un ritual, iar rigorile sunt diferite de cele pe care le cunoastem: este permisa conversatia la masa, chiar incurajata, mainile se tin la vedere (si coatele pe masa ), iar vinul este nelipsit de la orice festin. Si apropo de bauturi alcoolice, legislatia rutiera permite consumul a cel mult un pahar de vin si apoi conducerea de autovehicule pe drumurile publice, spre deosebire de regulile de circulatie de la noi din tara.

Sper ca veti considera aceste informatii folositoare si va invit sa vizitati aceasta tara extraordinara.

Iolanda Marin