Erasmus in Paris

Semestrul trecut am trait cea mai frumoasa experienta de pana acum, cea de student Erasmus, intr-unul din cele mai spectaculoase orase din lume, la universitatea Paris XII. Am venit in contact cu multi oameni diferiti, de diverse nationalitati si cu personalitati care mai de care mai colorate.

Am locuit cu o familie de brazilieni, care desi erau veniti in Paris de 13 ani, isi pastrasera foarte mult din cultura si traditia lor originara. Intr-adevar erau oameni foarte veseli, dansau prin casa tot timpul, radeau cu orice ocazie, ieseau in oras tot timpul si se purtau foarte frumos cu mine. M-au invatat sa gatesc mancaruri de-ale lor si mi-au aratat si dansuri traditionale.

Mi-am facut prieteni din Austria, Germania, Columbia si Brazilia. Daca ar fi sa compar, pot spune ca la austrieci si la germani am "ajuns" mai greu, in sensul ca a durat mai mult sa ii cunosc si sa ne simtim cu adevarat bine impreuna, pe cand latinii, normal, au fost mult mai volubili. In schimb, acum pastrez legatura cu primii, care urmeaza sa vina in vara in Romania si cu care se pare ca am innodat o relatie pe termen lung. In cazul columbienilor si al brazilienilor, ochii care nu se vad cu siguranta se uita.

Am avut si ceva experiente neplacute, care m-au invatat sa renunt pe cat de mult posibil la ideile preconcepute si sa nu mai judec oamenii inainte sa-i cunosc. Eram impreuna cu o alta fata din Romania si, la un moment dat, am cunoscut un baiat de culoare care statea cu ea in camin. Ne-a intrebat de unde suntem, i-am spus ca din Romania, iar el a inceput sa rada si ne-a zis: "asa ceva nu se spune...zici si tu ca esti din Italia sau din Spania, dar nu recunosti ca esti din Romania". Culmea este ca aceasta "discriminare" a venit din partea unei persoane care este la randul ei discriminata, asa ca presupun ca s-a datorat unui complex de inferioritate.

In orice caz, cu bune, cu rele, a fost o experienta care m-a marcat si care m-a invatat foarte multe lucruri despre mine si despre ceilalti.