Din Italia in Franta

Ma numesc Marcoci Maria Loredana (Marketing, Grupa 1750, grupa 4 in cadrul cursului Management Intercultural) si vreau sa va povestesc despre impresiile cu care am ramas in urma vacantei de vara trecuta, pe care am petrecut-o in Italia si apoi in Franta.
Dupa cum am spus in vara anului 2009 am plecat cu parintii in Italia, unde am stat doua saptamani. Motivul acestei calatorii destul de lungi a fost dat de faptul ca tatal meu lucreaza in Italia, in localitatea Lecco, la aproximativ jumatatea distantei dintre Bergamo si Milano. Inca din momentul sosirii noastre in Italia, am fost asteptati la aeroport de seful tatalui meu (pe care il cunosteam deja deoarece in urma cu doi ani fusese in Romania in interes de afaceri), care ne-a luat cu masina si ne-a dus acasa, fiind foarte amabil si calduros, cu acea veselie in glas pe care o recunoastem la italieni. Despre el pot sa spun ca este un om foarte ambitios si desi este asociat la a doua firma de prelucrat tabla ca marime din Lombardia, nu se culca pe o ureche si lasa ce e greu pe seama angajatilor ci este prezent in intreprindere, la fel ca toti ceilalti in fiecare zi de dimineata de la ora 8. Nu vreau sa generalizez si stiu ca sunt subiectiva, dar italienii mi-au lasat impresia ca pun suflet in tot ceea ce fac, si nu fac traba de mantuiala cum se intampla prin alte parti din pacate .
Dar sa le luam pe rand. Desi am vizitat aproape tot nordul Italiei in aceste doua saptamani, cel mai mult m-a impresionat localitatea unde am stat aceste doua saptamani. Desi s-ar putea spune ca aceasta Comune di Barzago cum este denumita este echivalentul unui sat in Romania, lucrurile nu stau tocmai asa. Daca un sat este sat ca urmare a activitatii predominant agricole pe care o desfasoara, ei bine acest lucru nu -am vazut in Italia. Totul era foarte curat si ingrijit, spatiile publice bine amenajate,centrul istoric era bine intretinut iar centrele comerciale erau foarte aproape unele de altele. ceea ce ei numeau comune intrecea si orasul meu de origine (bacau).
Intr-una din zile, ne-am hotarat sa plecam in Franta, in Avignon mai exact, unde sunt stabiliti doi verisori de- ai mei. Zis si facut, am plecat la Milano, ne-am urcat in tren si dusi am fost catre taramurile Frantei. Trebuie sa recunosc ca Italia este si ea o tara foarte frumoasa si foarte curata, sau cel putin Nordul Italiei pentru ca atat am avut ocazia sa vizitez dar Franta depaseste dupa parerea mea Italia in ceea ce priveste curatenia si amenajarea spatiilor publice. Acest lucru l- am observat imediat cum am trecut granita dinspre Italia in Franta. Desi cladirile si casele in Franta au un caracter mai rustic, si dau impresia de vechi, ele sunt insa atent amenajate si arata mai degraba cate putin din caracterul francezilor care mi s-au parut mai reci si rigurosi, oameni care se ataseaza mai greu.
Un alt aspect care mi s-a parut interesant a fost ca rar intalneai un italian care sa vorbeasca engleza, noroc ca ma descurc si cunosc destul de bine limba italiana. In schimb in Franta, cum cu limba franceza nu stau prea bine am avut surprize placute sa observ ca nu au existat situatii in care sa nu ma inteleg cu cineva, pentru ca daca persoana respectiva nu stia engleza,stia italiana -ceea ce mi s-a intamplat de doua ori din cate imi amintesc.
In concuzie pot sa spun sa italienii sunt oameni mai caldurosi si ambitiosi in ceea ce fac, in timp ce francezii desi sunt mai reci, stau ceva mai bine la capitolul curatenie si in ceea ce priveste limbile straine.