Craciunul in Franta

Noel- Craciunul francezilor

Am avut ocazia acum 5 ani sa petrec Sarbatoarea Craciunului in Franta, de altfel o experinenta minunata care m-a incantat prin multitudinea de obiceiuri si traditii specifice locului.
In Franta, in Seara de Ajun, copiii isi lasa ghetutele langa semineu sau langa bradul de Craciun pentru ca, peste noapte, Pere Noel, Mos Craciun, sa le umple cu daruri. Obicei intalnit si la noi, dar parca acolo era altceva:)
Pe langa cadouri, Pere Noel lasa de multe ori si dulciuri, agatate in brad. Ce m-a impersionat intr-un mod foarte placut au fost pietele din fața catedralelor care sunt in aceasta perioada scena reprezentantiilor teatrelor ambulante si ale celor de papusi, piesa aproape exclusiv jucata fiind cea a nasterii Mintuitorului Iisus Hristos in ieslea din Betleem.
De asemenea, in aproape toate casele familiilor care psstrează datinile pot fi gasite ”creche”, reprezentari ale aceleiasi teme. Pe langa personajele principale, Pruncul Iisus, Fecioara Maria, Iosif, cei trei magi, in creche apar si ”santons” (micii sfinți). Figurinele sunt realizate din lut, pictat, de catre artizani populari, care isi vand marfa in targurile de Craciun. Mestesugul se transmite din tata-n fiu, primii santons fiind atestati in secolul XVII.
Un rol important il joaca masa din Seara de Ajun. Familia se reuneste pentru cina festiva, denumita Reveillon de Noel, prilej de regasire si de slavire a Mantuitorului. Bucatele sunt numeroase si pregatite potrivit obiceiurilor din diferitele regiuni ale Frantei. Singura mea nemultumire a fost friptura:). Gazdele m-au intrebat: "cum iti place friptura? In sange sau bine prajita?". Eu, habar n-am avut ce ma intreaba acolo, dar am repetat si eu ce cuvant am inteles:)) Si peste 15 minute, vine friptura, foarte foarte "in sange". Abia atunci am inteles despre ce era vorba:)
Mi-a placut foarte mult o prajitura pregatita numai cu aceasta ocazie: ”La buche de Noel”, un fel de rulada de forma unui bustean, astfel ca mai este numita si ”Busteanul de Craciun”. Obiceiul prepararii acestei prajituri isi are originea in sudul Frantei, unde, in trecut, un bustean adevarat, de mari dimensiuni, era pus pe foc de Craciun si ardea pana la Anul Nou. Din acest bustean agricultorii isi faceau o pana pentru plug, pentru a le aduce recolte imbelsugate.
Odata cina de Craciun incheiata, am mers la culcare, dar nu inainte de a pune inca un lemn pe foc si a lasa cateva bunatati pe masa. Asta pentru ca, poate, Fecioara Maria isi va face drum pe la ei, nestiuta, si va dori sa manance ceva si sa se odihneasca putin la caldura focului din semineu.
In dimineata de Craciun, copiii si parintii se aduna in jurul bradului, pentru a vedea ce cadouri le-a adus Pere Noel.
25 decembrie este numita ”A Douasprezecea Zi” in unele zone ale Frantei. Este ultima din cele 12 zile ale Craciunului, perioada care, in trecut, era una de odihna, de vacanta. Este ziua in care se incheie ”Sarbatoarea Nebunilor”, iar ”Regele Raului” trebuie sa-si dea jos coroana si sa se intoarca unde ii este locul, pentru ca s-a nascut Mantuitorul Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cam aceasta a fost experienta mea in Franta. Cea mai mare bogatie pe care o poate dobandi omul este cunoasterea diferitelor culturi ale lumii, vizitarea a cat mai multor tari si frumuseti ale nauturii.

Raluca Doran, Marketing, An 3, Grupa 3