Viva Italia!

Ancutoiu Elena-Alexandra, Grupa 1 (1739), Seria A, MRK


Salutare tuturor celor ce citesc acest forum!
De ceva timp tot incerc sa postez un mesaj dar imi e greu pentru ca atunci cand ma gandesc la Italia imi trec atatea lucruri prin minte, incat nu stiu cu ce sa incep sa povestesc. M-am hotarat sa va spun mai intai despre Milano, capitala modei si a artei, cum este numit pe buna dreptate, dar si orasul meu de suflet!Mi-a placut intotdeauna cum suna limba italiana, desenele si muzica italiana ma atrag foarte tare, iar in ultima vreme si filmele, asa ca m-am inscris la un curs optional la facultate pentru a invata si eu macar putin sa vorbesc in italiana. Am niste prieteni care locuiesc la Milano si asa a venit si sansa mea sa vizitez acest minunat oras. Milano m-a cucerit din prima clipa, prima plimbare am facut-o intr-o seara de iunie. Strazile erau pline de tineri, uni se plimbau altii stateau de vorba langa motocicleta cu casca in mana , altii stateau la intrarea in bar si fumau. Erau grupuri , grupuri si ce mi-a placut,ca desi era ora 11 seara nimeni nu avea nici o treaba sa se bage aiurea in seama, sa iti spuna ceva, cum se intampla la noi. Chiar daca unii tineri aratau dubios prin felul cum erau imbracati si coafati , fiecare isi vedea de treaba lui. Orasul vibra de veselie, iar eu eram emotionata ca ma aflu acolo. Atunci am mancat si prima inghetata, "gelato", cum se numeste acolo si trebuie sa va spun ca este o nebunie! Este acea inghetata la cornet, si din multele arome existente iti alegi din care sa iti puna cate o paletuta. Va recomand sincer, daca ajungeti in Italia, primul lucru pe care sa il faceti e sa va luati o inghetata, este extraordinara, se gasesc peste tot in oras si nu sunt scumpe, nu se compara cu inghetata de acest gen din Romania. Au o reteta deosebita, preferata mea este cea de cocos. In acea seara am trecut pe langa Coloanele lui S Lorenzo, admiram inaltimea acestora si-mi trasnmiteau o senzatie de maretie in timp ce prietenul meu imi povestea despre istoria Italiei. Si asa mergand si povestind, fara sa stiu unde mergem m-am trezit in Piata Duomo. Nu stiu cum sa descriu in cuvinte, eu sunt o fana a arhitecturii vechi, daca as avea de ales intre a merge la Roma sau la New York, as alege oricand fara sa stau pe ganduri Roma. Dar sa revenim , Domul din Milano, aceasta catedrala alba complet cu peste 2000 de statui, nu are cum sa nu te faca sa te opresti uimit si sa o admiri, Pe turnul cel mai inalt este statuia fecioarei Maria, din aur, in marime naturala, din cate am inteles si este considerata protectoarea orasului Milano. M-am plimbat in jurul Domului si ma durea gatul la cat m-am uitat in sus admirand si incercand sa studiez statuile , incercand sa inteleg ce simbolizeaza fiecare. In Milano am mai vizitat Galeria Vittorio Emanuele II, care are o arhitectura extraordinara, e acolo un taur din mozaic si trebuie sa te invartesti de trei ori cu piciorul si sa-ti pui o dorinta, turistii sateau la rand. . In zilele calduroase de vara Milano arata superb, blocurile acelea vechi sunt pline de sculpturi si modele, iar ahitectura nu este simetrica asa cum sunt la noi blocurile, fiecare bloc este original, arat diferit, si asta e valabil nu numai in centrul Milano la cladirile vechi, ci si in restul orasului. La intoarcere in Romania am privit cladirile din centrul vechi al Bucurestiului mai atenta la detalii si am vazut ca si la noi sunt cladiri frumoase, dar nu exista termen de comparatie pentru ca ale noastre sunt in paragina, negre, gata sa cada cu geamurile sparte, iar in Milano sunt pretuite, gazduiesc centre de shopping de lux ca Gucci, Versace, Salvatore Ferragamo, Fratelli Rossetti, Etro, Loro Piana, Luis Vuitton, Prada, Valentino, Cartier si Tanino Crisci. Bineinteles, exista si magazinele accesibile buzunarelor noastre de studenti ca Zara, Pimkie, Tezenis si altele. Am vizitat Castelul Sforzesco, mi-a palcut foarte mult, plimbandu-ma pe acolo parca visam ma si vedeam in alta epoca imi imagineam doamnele cu rochiile acelea lungi si palarii pe cap . Fantana din fata castelului este foarte frumoasa, parcul de langa castel, este acolo un pod pe care tinerii indragostiti prind lacate in semnul iubirii vesnice, am inteles ca originalul este in Roma dar acesta se aseamana si s-a inceput si aici acest obicei. Am fost si iarna in Milano, de Craciun si atunci am avut ocazia sa asist la ceva deosebit: zidurile castelului erau luminate si luminile coborau si se ridicau in ritmul muzicii. Era o senzatie extraordinara pe care mi-o transmitea, muzica era bine aleasa , sa iti transmita senzatii puternice si acest joc de lumini era splendid. Bradul de Craciun, era tot ceva deosebit, era impodobit cu floricele albe si luminat tot alb, ceva elegant si foarte frumos!
Pentru ca mi-a palcut atat de mult Milano m-am tot intors si in alte vacante, spre expemplu anul trecut de 1 mai am fost acolo si am fost uimita, auzisem ca acolo mai mult tinerii sarbatoresc ,dar nu ma asteptam la ce am vazut. De 1 mai in fiecare an are loc o manifestare. Mai multe masini sunt dotate cu boxe puternice si stiluri de muzica diferite: rock, punk, pop, disco etc. si se petrecea in felul urmator: traficul obisnuit era oprit si fiecare masina din cele mentionate, cu muzica, mergea incet si era urmata de zeci de tineri care dansau pe strada, beau si cantau. A fost foarte amuzant pentru ca se vedea diferenta dintre persoanele care asculta diverse stiluri de muzica, la cum erau imbracati, la cum dansau, la cum aveau parul, dar desi dupa rock urma masina cu oamenii care dansau pop nimeni nu avea o treaba cu ceilalti fiecare se distra pe muzica lui si urmau masina prin tot centrul, a avut loc aceasta defilare apoi toate masinile s-au oprit la Castelul Sfortzesco. Desi prima data am avut o senzatie de teama cand am vazut cata lume era acolo si atmosfera aceea, o nebunie totala, dar apoi am inteles ca lumea se distreaza si ne-am alaturat si noi am dansat putin cu fiecare grup in acea seara si a fost grozav , odata ce intrai in ritmlul lor nu aveai cum sa nu te simti bine. Este o experienta pe care v-o recomand.
V-am spus ca sunt o admiratoare a acestei tari asa ca am mai vizitat si alte orase. Spre exemplu la Genova, am mancat o pizza excelenta si bineinteles delicioasa inghetata cu fiecare ocazie. Acolo mi-a palcut ideea aceasta de munte si mare in acelasi timp, palmierii , din nou oamenii draguti, casele erau asezate asa intr-un mod, parca erau imprastiate si starzile seara erau luminate de niste lampi care dadeau asa o lumina galbuie romantica. Foarte frumos este si la Genova, numai ca am fost in mai si nu am putut sa intru in mare decat pana la genunchi pentru ca era inca racoare.
Cea mai recenta vizita in Italia a fost in februarie la Carnavalul de la Venetia. Am fost tot cu niste prieteni, am luat trenul din Milano pana la Venezia, sa fim siguri ca nu pierdem timp cu gasitul parcarii pentru masina. Cand am ajuns acolo inca de la iesirea din gara erau mici magazine cu mascute si persoane care pictau turistii pe fata. Se obisnuiteste ca la carnaval fiecare sa aiba o mascuta, atat turistii cat si localnicii. Ce sa va spun, am luat Venetia la picior cum s-ar spune, cu harta intr-o mana , si aparatul foto in cealalta, admirand fiecare podulet, si intrand in fiecare magazin de mascute pana am gasit si noi cate una care sa ni se potriveasca. Erau foarte, foarte multi turisti, o atmosfera generala de veselie, localnicii defilau costumati deosebit si se opreau zambitori sa faca poze cu turistii, gondolele alunecau usor pe apa Canalului Grande, care strabate Venetia. Desi era februarie am avut noroc de o zi superba, insorita, asa ca am putut sa ne plimbam toata ziua, intrand in cate o biserica din cand in cand, sau admirand magazinele cu bijuterii sau elemente decorative din sticla de murano. A fost amuzant sa vad ca anumite barcute aveau scris TAXI pe ele, de asemenea "autobuzule" erau barci, cu care ne-am plimbam si pe Canalul Grande admirand frumusetea orasului, cat si in exteriorul orasului, aceste barcute ducand catre alte insulite parte din frumoasa Venetia si ele. Piata San Marco si Palatul Dogilor sunt frumusetile principale ale orasului, Basilica San Marco are niste picturi extraoridnare, ceea ce imi aminteste ca am uitat sa mentionez despre Domul din Milano cat este de impunator si inauntru cu acele picturi celebre si vitraliile imense cu scene din Biblie, si altarul deosebit. Pentru Venetia am avut de data aceasta doar o zi la dispozitie asa ca am admirat doar din exterior , erau prea multi turisti si prea putin timp la dispozitie sa intru in toate muzeele si basilicile. Astfel am admirat Puntea Suspinelor, pe care nu se putea trece din pacate pentru ca era in renovari, este un pod pe care se spune ca pe timpuri facea legatura cu inchisoarea, si era ultima data cand condamnatii aveau posibilitatea sa vada frumusetea orasului, de aici si denumirea. Am vazut Ca' d'Oro un castel superb pe care l-am admirat de pe Canal Grande, Basilica Santa Maria Gloriosa dei Frari, care este cea mai mare biserica din Venetia,Basilica Santa Maria della Salute, pe treptele careia stateau domnisoarele costumate in rochii de epoca, spre admiratia tursitilor, Podul Rialto, Palatul Grassi. Ce pot spune despre Venetia este ca m-a uimit cu atatea bogatii, aceste palate, basilici si poduri din marmura cu arhitecturi exceptionale, cu mici detalii care le fac atat de frumoase si gondolele adaugate la acest peisaj creau o imagine foarte frumoasa! Restul orasului avea si parti saracacioase cu cladiri uzate de umiditate, dar chiar si acestea aveau farmecul lor. Mi s-a parut tare dragut cand am vazut restaurante care aveau intrarea doar dinspre apa, deci puteai numai cu barca sa ajungi acolo, sau cladirile frumos colorate de pe Canalul Grande. In Venetia mi-am propus sa revin cu siguranta intr-o zi de vara si sa stau cateva zile pentru ca merita sa ai timp sa vizitezi fiecare coltisor si sunt curioasa sa surprind viata localnicilor intr-o zi obisnuita, nu doar de carnaval cand accentul s-a pus pe costume si pe mascute, iar turistii erau intr-un numar mult prea mare, abia aveai loc sa mergi pe strada, dar sa mai si intri in interiorul obiectivelor turistice!
Deci ceea ce pot spune despre italieni este ca au stiut sa isi pastreze si sa isi puna in valoare frumusetile construite de inaintasii lor, sunt primitori, prietenosi am avut ocazia sa cunosc familii de italieni, mi s-a parut ca sunt mult mai moderne decat la noi, copiii au o libertate mai mare. Inghetata, pastele si pizza sunt adevarate delicii culinare si pe toate le gasesti acolo in atatea sortimente, incat de fiecare data cand te duci poti manca ceva delicios, nou. Nu se compara cu aceleasi preparate facute in Romania, asta e clar. Am observat ca stiu si sa se distreze, stiu si sa fie credinciosi, am vizitat si Santuario di Oropa inchinat tot Fecioarei Maria, un alt loc deosebit...
Ce sa mai, pe mine Italia chiar m-a cucerit, ascult muzica lor cu atata drag, si simt nevoia sa revin in acele locuri tocmai pentru ca au avut un impact extraordinar asupra mea! Urmatorul oras pe care imi doresc sa il vizitez este Roma, dupa ce o s amerg o sa va povestesc ce vad si acolo.

Ancutoiu Elena-Alexandra, Grupa 1 (1739), Seria A, MRK