Despre Spania

O experienta relativ recenta de data acesta -are legatura cu studentii plecati cu bursa in Murcia(Spania).In februarie anul acesta am vizitat o colega (am fost sa o aducem acasa) care a fost plecata un semestru cu bursa.Desi am petrecut putine zile cu colegii ei nemti, francezi,spanioli,italieni,englezi am ramas surprinsa de atmosfera destinsa si familiaritatea cu care am fost primite de catre prietenii acesteia.Se vedea ca faptul ca erau departe de casa ii unise mai mult decat ar putea sa o faca niste ani invatand ,sa zicem, la noi in tara unde faptul ca e asa usor sa pleci acasa in vacante sau la sfarsit de saptamana afecteaza relatiile intre colegi.Erau "fortati sa socializeze" si nu spun asta in sensul rau .

In Barcelona am intrat chiar, din curiozitate, intr-o universitate (Pompeu Fabra) pentru a vedea conditiile, salile de clasa,dotarile, ne-am uitat si la orar:)) si i-am prins pe studenti in pauza ,iesisera in curtea interioara unde aveau loc sa stea ,sa discute si sa isi bea cafeaua.Ma gandeam cat ii ajuta faptul ca aveau acel spatiu deschis in incinta universitatii si ca nu erau nevoiti sa stea pe holuri sau sa caute alte locuri unde sa astepte in caz ca aveau fereastra.

Despre spanioli cred ca as fi plecat cu o parere foarte buna, daca nu as fi participat la o corrida.Trebiue sa marturisesc ca nu stiam foarte multe despre acest subiect.Chiar aveam impresia ca e o joaca putin cam periculoasa pentru toreador cu taurii.Nu-mi inchipuiam ca voi vedea un macel.Ne-am luat bilete la soare, pentru ca oricum era frig si la ora 17:00 eram la locurile noastre in arena.Am asteptat cu nerabdare intrarea primului taur in uralele multimii.Am remacat ca erau doua tipuri de toreadori :cei care intaratau taurii cu o capa roz si unii care ii si ucideau, cu o capa rosie.La inceput i se infigeau doua sulite ,aproape de sira spinarii,fapt ce ducea la o hemoragie puternica.Mi s-au inmuiat picioarele cand am vazut sangele picurand pe teren.Nu are sens sa va povestesc cum m-am simtit cand am auzit cum multimea se bucura si rade(majoritatea publicului era formata din pensionari).Am crezut ca il vor omori cat mai repede,ca sa ii usureze suferinta, insa de dragul spectacolului, toreadorul il intarata pe taur pana la sfarsit,cand acestuia,obosit si gafaind i se infigea o sulita in spate care punea capat agoniei.La final multimea se ridica si cerea trofeul, constand in urechile animalului, agitand niste stegulete albe (pe care le primisem la intrare).Toreadorul facea turul arenei si i se aruncau obiecte precum flori, bijuterii, haine,bautura pe care acesta le arunca inapoi(pastra doar florile).In timpul celor 3 ore, cat a durat corrida, a fost o pauza de 15 minute de masa(eram din ce in ce mai uimite);si oamenii draguti,vazand ca nu adusesem nimic, ne-au oferit din mancarea si bautura lor.

Am inteles cruzimea acelei corride, in timpul careia au fost ucisi 7 tauri, ca un ritual puternic inradacinat in culura lor.Oamenii nu erau nici rai, nici cruzi ci foarte ospitalieri ,de fapt.Ceea ce ne-a socat era un lucru care, facand parte de atata timp din modul lor de viata,fiind transmis de la o generatie la alta nu mai reprezenta pentru ei nicio noutate.Luasera ca atare faptul ca taurii sunt animale si ca toreadorul, care il infrunta da dovada de curaj si prin urmare el trebuie incurajat.Acest spectacol facea parte din viata lor si prezenta la eveniment tinea de statutul persoanei.Biletele aveau preturi diferite pentru a sublinia acest rol.
Am inteles ca taurii erau tinuti in intuneric si in liniste deplina, erau sedati si nu vedeau prea bine(puteau distinge doar miscarea).Taurii nu erau singurii care sufereau din cauza spectacolului,ci si caii cu care intrau toreadorii,deoarece taurii atacau cu coarnele aparatoarea de lemn a acestora,asa ca dupa 3,4 corride mureau.Nu stiu in ce masura le pasa de aceste aspecte,nu stiu nici daca le cunoasteau dar cert este ca spectacolul ii amuza teribil.

In rest, Spania si orasele pe care le-am vizitat:Barcelona,Murcia,Valencia constituie adevarate surse de cultura si as fi nedreapta daca nu as recunoaste ca locurile sunt adevarat spectaculoase.

Intr-adevar, exista in traditia culturala occidentala notiunea de "carnaval" (altceva decat un carnaval in adevaratul sens al cuvantului, cel de la Rio, bunaoara). Carnavalul este un triumf, periodic si intr-un interval scurt, al instinctelor primare, al pulsiunilor joase (ati vazut, poate, ce mizerie, la propriu, e in Amsterdam la petrecerile populare de ziua reginei; anul asta poate mai mult ca niciodata). Ideea carnavalului, in definitiv, e controlul social. Oamenii trebuie sa se "prosteasca", sa se animalizeze, din cand in cand, pentru a fi capabili, in restul timpului, sa respecte niste reguli sociale foarte stricte.