Iasi - orasul preferat

Ma numesc Radu Stefania, fac parte din grupa 1754 ( grupa 5 ), Seria D, An III, Facultatea de Marketing. Am sa va vorbesc despre "orasul meu de suflet", Iasi.

Diferente culturale exista si in interiorul aceleiasi tari, de la o regiune la alta. Iar asta am simtit-o pe propria piele. Din fericire, a fost o experienta foarte placuta.Tin sa mentionez inainte de a trece la povestiri ca timp de 19 de ani am locuit in sudul tarii ( mai exact in Calarasi, oras mic de provincie), iar cel mai indepartat loc vizitat pana recent a fost Brasovul. Insa anul trecut am petrecut cateva zile in Iasi, asa-numita capitala culturala a Romaniei. Iar diferentele au fost surprinzator de placute. Diferentele s-au raportat mai degraba la ritmul de viata alert al Bucurestiului, care, cel putin pe mine m-a imbatranit cu vreo 2 ani.

Cand am pus piciorul pe peronul garii din Iasi era 6 dimineata, inca intuneric si frig. Dupa o noapte nedormita singurul lucru pe care`l doream era sa dorm, in nici un caz sa incep sa colind cele „7 coline” ale orasului. Primul iesean cu care am interactionat in Iasi a fost proprietarul apartamentului inchiriat pe perioada sederii. Nu mi-a venit sa cred cat de plin de viata si glumet era acest personaj la 9 dimineata. Desi eram foarte obosita si vroiam sa dorm, tot am stat jumatate de ora de vorba cu dumnealui, numai pentru simtul umorului si energia debordanta pe care o avea. Dupa odihna mult dorita intr-un mic apartament din centrul Iasiului am iesit. Prima impresie a fost foarte placuta, mai ales ca, fiind weekend, blvd Stefan cel Mare, care duce catre Palatul Culturii, este inchis circulatiei rutiere in favoarea promenadelor. Asadar m-am trezit intr-o mare de lume care se plimba fie la pas lejer, fie cu biciclete sau role. Iar toata lumea radea, glumea, nimeni nu se grabea sa traverseze, nimeni nu se imbulzea. Tin minte ca la un moment dat un copil a cazut cu bicicleta, insa in loc sa planga si sa strige dupa mama, a inceput sa rada, impreuna cu cei care se aflau in apropiere si l-au vazut intamplator. De asemenea, oamenii erau foarte politicosi, chiar isi zambeau fara sa se cunoasca. In restaurantele si barurile in care am fost chelnerii erau exagerat de politicosi. Aveau grija sa nu`ti lipseasca absolut nimic, salut la intrare, salut la plecare, lucru pe care nu l-am remarcat in Bucuresti, spre exemplu.

Aspectul cultural in Iasi este, intr-adevar, foarte puternic. Nu toti cu care am interactionat au IQ-ul peste 100, sa nu ma intelegeti gresit, dar exista o stima si un respect reciproc fata de ceilalti cetateni pe care in Bucuresti nu l-am gasit. Plimbarea pe strada „cu carti” a fost, cred, cea mai impresionanta. Anticarii ar fi fost in stare sa-ti spuna povestea fiecarei carti pe care o aveau pe rafturi, timp mai trebuia. Ma citeau dintr-o privire si stiau exact ce carti sa-mi recomande. Am descoperit un anticariat care avea drept mascota o pisica. Si ce alintata mai era pisica de toti cei care treceau pragul anticariatului. Tot in anticariat, intr-un colt, era amenajat un separeu cu doua fotolii confortabile, cateva teancuri de carti aliniate pe jos si o masuta cu ceainic, cesti si cutii de ceai frumos mirositoare. Persoana cu care eram mi-a povestit ca acolo sta, in fiecare zi pret de 2ore, proprietarul anticariatului, un batran imbracat mereu la 4 ace, care citeste. Ocazional, daca in anticariat intra o persoana care i se pare interesanta, o invita la o ceasca de ceai si „un pahar de vorba” despre subiecte generale precum istorie, carti sau calatorii. Am stat jumatate de ora in anticariat in speranta ca voi intalni acest personaj, dar din pacate n-am avut noroc. Poate data viitoare.

M-am intins mult la povestit. Si-ar mai fi multe de spus. Orasul m-a impresionat atat de tare, incat deja imi pun la punct planul de "evadare" din Bucuresti in oaza de liniste pe care am gasit-o in Iasi. Sper sa imi si reuseasca.