London rules

Da, am avut sansa si norocul sa ajung in acest loc minunat. A fost chiar prima mea iesire in afara granitelor tarii noastre.
Se intampla prin septembrie anul trecut, cand eu si o prietena foarte buna ne-am trezit cu nopatea-n cap sa ajungem la aeroport. Acum detaliile aswtea nu sunt atat de imporatante, asa ca voi sarii peste ele.

Motivul principal al vizitei noastre a fost un concert al formatiei Coldplay, sustinut pe stadionul Wembley. Nu cred ca e cazul sa va spun cat de bine organizat a fost acest eveniment. Am ramas atat de frumos impresionate. In primul rand acolo nu exista coada la casa de bilete, pentru un concert unde au fost zeci de mii de spectatori, despre locatie nu am cuvinte sa povestesc, cei de la paza de langa scena, pentru ca am stat langa scena , erau atat de prietenosi, si ne aprovizionau cu apa plata in continuu.

Locul de langa scena de care v-am zis nu l-am ocupat eu de la inceput, insa a fost o fata atat de draguta incat m-a lasat in locul ei, pentru a putea si eu sa am o vizibilitate mai buna, avand in vedere multii mei centrimetrii .

Britanicii nu sunt nici pe departe atat de reci pe cat se spune. Au fost atat de primitori, si gata sa te ajute oriunde si oricand. Am fost sa vizitam terenurile de tenis de la Wimbledon, pe care le-am gasit destul de greu, cu harta in mana. Mergand pe straduta foarte curata si pustie, pana la urma am intalnit din nou o fata dornica sa ne ajute, dar asta nu asa usor. Ea era cu castile in urechi pe partea opusa a drumului, alerga. Noi, disperate, am inceput sa strigam la ea. Bineinteles, nu a auzit nimic, asa ca am inceput sa dam din maini, moment in care s-a intors brusc spre noi si a traversat, mai mai sa o calce masina. O alta persoana, in momentul in care am cerut din nou indicatii pentru ca altfel nu se poate, nestiind sa ne indrume corect, a scos din geanta o imensa harta, pentru a ne uita impreuna.

Sunt foarte sociabili si prietenosi. M-as intoarce oricand in acest loc, si il recomand cu caldura tuturor, chiar daca mi-am rupt doua perechi de incaltaminte de cat am putut merge in doar sapte zile.

Stefan Alina Georgiana,

Seria D, Grupa 1756

Toti romanii merg in Grecia. De ce? Nici eu nu stiu, dar am fost sa vad.

Nu a fost nimic planuit. Ba chiar a fost ceva imprevizibil. Am aflat intr-o seara ca a doua zi plec. Genul acesta de plecari sunt cele mai reusite.

A fost un drum lung, si zdruncinat. Am fost cu masina. Nu este o distanta atat de mare, insa avand in vedere felul in care s-a simtit... Nu va doresc sa aveti ocazia sa mergeti intr-o masina condusa de persoana cu care am avut eu marea bucurie sa merg. De atunci am rau de masina.

Oricum ar fi fost, peisajul intr-adevar superb. Eu am popsit in insula Thassos, unde va zic nu este neaparat destinatie perfecta pentru tineri. Da este frumos, dar distractie eu nu prea am vazut. In schimb am ratat o seara de "bikini party" intr-un club.

Si cum era de asteptat, se auzea limba romana vorbita peste tot in jur. Nu numai de la turisti, ci chiar si de la greci. Prima intrebare atunci cand intram intr-un restaurant era : "Where are you from?", iar in momentul in care auzeau Romania, incepeau evident sa vorbeasca in romaneste. Erau restaurante si terase ce aveau pana si meniuri in limba romana.

Din aceasta cauza se pierde putin din farmecul locului.

Mie mi se pare ca grecii, barbatii greci, au fata de mafioti. )...Serios, nu credeti?...cel putin mie nu imi inspirau altceva.
Da... si este foarte haios accentul cu care vorbesc ei limba engleza. Este chiar molipsitor, aveti grija.


A fost o experienta de doar 2 zile, asa ca mai multe nu pot sa va povestesc. Dar sa stiti ca nu pierdeti nimic daca ajungeti si in partea aceasta a continentului.


Stefan Alina Georgiana

Seria D, Grupa 1756