India...da,da, India!

Te-ai gandit vreodata sa pleci in vacanta in India? Nici eu nu ma gandisem inainte ca tatal meu sa ne spuna intr-o zi sa ne facem bagajele cat pentru o luna in Chennai, o mare metropolă din sud-estul Indiei. Urma sa participe la o conferinta…. Am calatorit cu avionul, cu escale la Istambul si Dubai. Dupa un drum destul de lung si obositor, am aterizat pe aeroportul din Chennai.
Aeroportul arăta murdar şi dezorganizat. Nu erau multe indicatoare. Erai lăsat să-ţi găseşti singur drumul spre ieşire. Mi-am dat seama că cu cat mergi mai mult spre răsărit, chiar dacă aeroporturile par a fi bine dotate, uneori chiar la standarde occidentale, cum era cazul în Istanbul şi Dubai, deprinderile organizatorice lipsesc cu desăvârşire. În Istanbul de exemplu, deşi aeroportul este inţesat de buticuri cu aspect occidental, locul unde se pot odihni pasagerii inainte de a pătrunde în spaţiile bine utilate de la porţile de zbor este dotat cu simple bănci de lemn, îngrozitor de incomode, la fel ca in parcurile noastre publice
La ieşire ne aştepta un coleg de-al tatalui, indian. Vorbea o engleză aproximativă, aşa încăt conversaţia noastră a fost redusă la un minim necesar. Maşina cu care călătoream era primitivă şi, evident, lipsită de aer condiţionat. Căldura era absolut înăbuşitoare. Mă întrebam cum rezista oamenii într-un asemenea climat. Este adevărat că aeroportul era murdar şi destul de modest, dar la o depărtare de doar cinci minute de aeroport, am rămas consternata văzând cea mai dezgustătoare imagine a mizeriei şi sărăciei pe care şi-o poate închipui cineva. Erau împrăştiate aiurea, uneori izolate, alteori în grupuri, mici colibe, de circa trei pe patru metri, acoperite cu paie, fără uşi, fără ferestre şi fără mobilier. Mi s-a spus mai târziu că în cele mai multe colibe se găseşte doar câte un pat, şi că majoritatea locatarilor, uneori câte zece într-o singură colibă, dorm pe podele murdare (a se citi pamânt bătătorit) sau în cel mai fericit caz pe pe saltele din paie.
Am aflat mai apoi că cei din colibe nu erau totuşi cei mai nenorociţi dintre indieni. In faţa acestor adăposturi execrabile am văzut oameni, tineri şi bătrâni, şezând direct pe trotuar. Mulţi dintre ei locuiau acolo pe asfalt, purtându-şi toată „averea” într-un sac de plastic. Din loc în loc vedeam oameni bătrâni, numai piele şi os, şezând jos, cu bărbi lungi, cerşind şi meditând. Nu m-am putut abţine sa nu plang.
Nu mi-am revenit bine din acest şoc, când am văzut clădirea frumoasă a unui hotel de cinci stele şi o zonă rezidenţială cu case particulare luxoase şi impunătoare. Zece metri mai departe însă, în plin centrul oraşului, am putut vedea iarăşi acele colibe oribile şi povara îngrozitoare a sărăciei. De data aceasta contrastul era mult mai hidos. N-am înţeles cum este posibil ca autorităţile indiene să permită acest lucru.
Eram obositi şi confuzi. Am sosit imediat la hotelul numit, oarecum ironic, „Briza”. Era ora patru după amiază. Am fost cazati, am făcut un duş (baia arăta la fel de elementar ca în hotelurile româneşti cu putine stele). Am dormit ca un copil până a doua zi; familia mea nu se saturase de portia de saracie si s-a mai plimbat putin prin imprejurimi.
Zilele urmatoare s-au desfasurat cam in acelasi ritm…caldura, praf, saracie, mirosuri ciudate, priviri disperate… Va voi mai povesti ceva foarte interesant relatat de tatal meu. Cand a intrat in sala de conferinte, in ziua destinata acestei activitati, … nu era nimeni. S-a gandit atunci că indienii au aceeaşi abordare relaxată faţă de punctualitate, ca şi noi românii. Se insela însă. Nu în sensul că indienii erau mai punctuali decât noi, ci în explicaţia nedumeririi lui. Urcând in holul hotelului şi privind ceasul de acolo a realizat că India, o ţară cât un continent, era de fapt la o oră şi jumătate diferenţa faţă de ora zonei precedente (şi nu la o oră ca în orice alt loc din lume), aşa încât să poată avea aceeaşi oră pentru întreaga ţară…
Ciudat! Daca ma intrebati acum daca imi doresc o vacanta in India, va raspund fara a sta pe ganduri: “CAND PLECAM???”

Valentina Dilvaru, Grupa 1744 (3)