Cauti un loc in care soarele, nisipul si marea se imbina perfect? Va recomand Egiptul, tara faraonilor, loc unde fiecare clipa va fi o lectie de istorie. Am ajuns la Cairo, am tras o fuga pana la Marea Rosie si nu am ratat nici ocazia de a petrece macar o zi in orasul lui Alexandru cel Mare.
Cairo
Am pornit in vacanta in Egipt, pentru ca imi doream foarte mult sa vad piramidele. Este adevarat, le vazusem la televizor de nenumarate ori, insa nimic nu se compara cu realitatea. Am ajuns in Cairo la invitatia prietenei mele Aa’la, care locuia in Zamalek, un cartier destul de vechi al orasului, ca o insula, inconjurat de vestitul Nil.
Nu aveam timp de pierdut si, pentru ca in prima mea zi aici s-a intamplat sa ploua (fenomen mai rar intalnit in Egipt), am ales sa merg la Muzeul Egiptean. Asa ca am coborat dis-de-dimineata in fata blocului si ne-am urcat intr-un taxi negru, culmea, o Dacia 1310. Inainte sa pornim, a trebuit sa negociem cu soferul pretul pentru drumul pe care il aveam de parcurs. Aa’la mi-a spus ca soferii de taxi au obiceiul sa mareasca pretul de 2-3 ori atunci cand au clienti straini, asa ca eram pregatiti. In cele din urma, am ajuns in fata muzeului, situat in apropierea Pietei Tahrir. Dupa ce am scos din buzunar 100 lire egiptene (cam 20 dolari americani), am intrat in muzeu. O mare parte din istoria Egiptului este pastrata aici: mii de statuete antice, sarcofage, mumii, masca lui Tutankhamon, precum si vase de ceramica sau de piatra, bijuterii din aur si obiecte pretioase. Am incercat sa intru in toate ungherele muzeului, insa cel mai mult am zabovit in camera mumiilor descoperite pe platoul piramidelor sau in mormintele din Valea Regilor. M-a intrigat felul in care au fost pastrate cele sapte trupuri expuse aici, printre care cel al lui Ramses, al lui Tutmes sau mumia despre care cercetatorii spun ca ar putea fi insasi regina Nefertiti.
Urmatoarea destinatie: piramidele. Ma asteptam ca, in drum spre mormintele faraonilor, sa merg macar cativa kilometri prin desert. Insa nici vorba de asa ceva, caci orasul s-a extins foarte mult in ultimii ani, pana la poalele piramidelor. O evolutie inevitabila, daca stau sa ma gandesc ca e vorba despre un oras care numara nu mai putin de 20 milioane de locuitori. In drum spre piramide, inghesuita pe bancheta prafuita din spate a taxiului, aveam sa descopar o alta fata a orasului: cartiere intregi de blocuri neterminate, fara acoperisuri sau ferestre, munti de gunoi si mirosuri pestilentiale. Am aflat ca acolo locuiau egiptenii foarte saraci, care ziua formeaza cozi imense pentru a-si cumpara paine cu o lira. Apoi esti nevoit sa treci prin “botezul” pietei egiptene, intesata de cai, camile si de negustori care incercau sa te agate, imbiindu-te la o plimbare cu patrupedele. La piramide ne-a intampinat Sfinxul, pazitorul celor trei morminte ale faraonilor.
Dupa cateva instantanee memorabile, ne-am indreptat pasii catre cea mai mare construcție de pe platou, considerata in Antichitate una dintre cele sapte minuni ale lumii: piramida lui Kheops se inalta fabuloasa, impunatoare, o marturie a unei epoci demult apuse, ce inca mai intimideaza. Mi-am luat inima in dinti, am mai dat 100 lire egiptene, echivalentul a 20 de dolari americani, si am intrat. Aici ma astepta un coridor ingust, lung de aproape 70 de metri care, sa va spun drept, mi-a cam dat fiori. Pe masura ce inaintam catre camera faraonului, simteam ca raman fara aer. Am continuat insa si am ajuns intr-o incinta imensa, in locul unde a fost gasit sarcofagul lui Kheops. Se spune ca, daca lasi acolo o bucata de carne si te reintorci peste catva timp, nu se deterioreaza. Asa se explica si faptul ca mumiile din piramide s-au conservat atat de bine.
De dragul nostru, al celor care le bagam bani in buzunar, egiptenii ne tolereaza obiceiurile si gusturile si admit chiar si consumul de alcool, cu toate ca el este interzis in lumea araba. Pe strazi, vei intalni la tot pasul misterioasele femei ascunse de ochii curiosilor in rochiile lor lungi pana in pamant si egipteni care-si beau ceaiul in tihna.
Cand vine vorba de respectarea traditiei, muezinii au statut de sfinti. Ei sunt cei care ii cheama la rugaciune pe credinciosi si tot ei sunt si motivul pentru care nu am putut dormi linistita nici macar o noapte. Vocile lor se aud obsedant, la anumite ore, in difuzoarele moscheelor din oras.
Toti par a fi prinsi intr-un perpetuum mobile si ai senzatia ca orasul nu doarme niciodata caci, pe podurile ce strabat in lung si-n lat capitala Egiptului, in fiecare noapte se aud claxoanele miilor de masini. Soferii nu cred sa fi auzit de regulile de circulatie europene, asa ca totul se rezolva “la mica intelegere". Si totusi, in aceasta invalmaseala de oameni si autoturisme, un lucru mi-a fost greu sa inteleg: cum de nu exista cozi la care sa stai mai mult de 10 minute?
Pe cat de atractiva e istoria, pe atat de placuta e o sedinta de shopping. In bazar am ajuns pe inserate. Aici, toti “negutatorii” incercau sa ma ademeneasca cu marfurile lor, asa ca am negociat la sange pentru fiecare suvenir cumparat pentru cei de acasa.
Hurghada
Pentru ca Hurghada se afla la nici o ora de mers cu avionul de Cairo si pentru ca un bilet cu Egipt Air costa doar 40 de euro, nu puteam rata o baie in mare. Statiunea e plina de palmieri la tot pasul si are o faleza minunata ce ii imbie pe turistii veniti in numar tot mai mare in fiecare an. Pe langa fumusetea locului, mai ai un avantaj: aici poti petrece o vacanta pe cinste cu bani putini.
Alexandria
Ultimul punct pe traseul desenat de mine a fost Alexandria. Despre orasul lui Alexandru cel Mare auzisem ca este frumos, mult mai curat decat Cairo, dar trebuia sa ma conving cu ochii mei. Din capitala Egiptului am ajuns aici, cu masina, in 3 ore. Alexandria se desfasoara in fata ochilor turistilor mai mult ca un oras modern. Nu am mai gasit nici urma din Farul care a facut-o atat de celebra, in schimb mi-a placut Biblioteca, dar si palatul si gradinile Montasser, aflate pe locul unde a stat de veghe in vremuri antice Farul. Faleza din Alexandria se intinde pe aproape 18 kilometri, iar pe inserat palmieirii situati pe o parte si cladirile de cealalta parte iti dau senzatia ca esti in Rio. Am ajuns si la fortareata Quait Bay, prilej sa admiram Marea Mediterana. A trebuit sa plec repede insa, caci a doua zi urma sa iau avionul spre Romania. Abia atunci mi-am dat seama ca Aa’la a avut dreptate sa-mi spuna ca, pentru a-mi face macar o idee despre ceea ce reprezinta cu adevarat Egiptul, am nevoie de cel putin doua saptamani, asa ca ma voi intoarce cat de curand in tara piramidelor si a povestilor cu faraoni.
Oana Sacalus
Grupa 6 (1754) la optionalul de Management Intercultural
Seria D
An III
Facultatea de marketing
Subiect: Egipt, destinatia surprizelor 
Mier Mai 05, 2010 6:15 pm