Eh... De data asta a venit strainu' la mine, nu m-am mai dus eu la el
De ceva vreme s-a creat o mare valva in lumea teatrului, odata cu montarea spectacolului "Romeo si Julieta" (musical - el asa de fel) in Bucuresti. Mai putin important e ce s-a intamplat la noi. Vreau sa povestesc un pic despre cei care l-au montat si cam cum e vazut la ei acolo.
Musicalul "Romeo si Julieta" are doua variante care sunt montate in lume, una franceza si una ungureasca (pusa in scena doar in Budapesta si Bucuresti). Muzica? Aceeasi. Textul? Acelasi (mici diferente de limba
). Regia? Fiecare montare abordeaza alt stil, sa zicem, desi primul lucru care te face sa mai vezi o data montarea ungureasca este regia. Coregrafia? Eh, aici ma tem ca sunt diferente foarte mari. Mai clar, ceea ce vreau sa spun este ca ungurii au reusit sa transforme musicalul francezilor (ei l-au creat primii) intr-un basm rock... Si care a fost rezultatul? Francezii au licentiat muzica urmatorului musical creat (Notre Dame de Paris), pentru a nu fi putea pus in scena in alta varianta decat a lor
Dar ca sa poti intelege mai bine fenomenul musical, trebuie sa mergi in Budapesta. Acolo, solistii teatrului de opereta sunt vedete... Efectiv nu pot merge pe strada fara a fi asaltate de fani. S-a creat un cult pentru musical. E o nebunie molipsitoare!
Ei... si oamenii acestia au venit ei aici si au montat nebunia asta de spectacol "Romeo si Julieta". Cum a fost totul ca experienta? Frenezie. Se muncea de dimineata pana seara cu pauze putine, iar seara, nu! nu se duceau la culcare. Terasele sau restaurantele erau obligatorii. Si dimineata - totul de la capat. Uneori pasiunea cu care se munceste in teatru e coplesitoare, ca un drog. Iar ungurii sunt o nebunie de popor, care te si pot scoate din sarite uneori
Sa nu va imaginati ca nu existau si momente de tensiune. Aaaa, nu! Pai n-ar mai fi fost amuzant
Experienta a fost una completa, din care ambele parti (atat si romanii, cat si ungurii) au avut foarte multe de invatat. Si uite asa se creeaza legaturi care dureaza poate o viata. Aaaa! Nu v-am zis: Senzationale au fost spectacolele mixte. Mai intai au plecat "Capuletii" nostrii la Budapesta, ca mai apoi sa vina si "Capuletii" lor la noi. Ambele au fost "super tari". Combinatia de limbi diferite pe scena i-a dat un plus de fantezie spectacolului.
Sa va zic un obicei dragut de-al lor? Daca dai "noroc" cu ei, trebuie neaparat sa va priviti in ochi. Si inca ceva: ei nu dau niciodata noroc cu bere
Si sa zic si de mancare, sa nu ma credeti alcoolica: muraturile lor sunt dulci
Subiect: Montague! Capulet! ... Nu conteaza! 
Mier Mai 05, 2010 5:31 pm