Incursiune in lumea a treia, Africa

Buna ziua, numele meu este Eftimie Adrian, Marketing, anul 3, grupa 1745, grupa 3 man. intercultural si doresc sa va impartasesc cateva experiente avute de mine in cadrul unei mici excursii in Africa.
In vara anului 2008 am fost in Tunisia impreuna cu prietena mea. M-au impresionat foarte mult locurile ce le-am vazut, si m-au socat oamenii pe care i-am intalnit acolo.
Primul contact cu tunisienii a fost unul ciudat, mi-au dat senzatia ca sunt niste salbatici ce nu au mai vazut in viata lor rasa caucaziana. Toti ma priveau ca pe ceva diferit de ei, cu curiozitate, frica, amuzament, diferite stari ce se schimbau foarte repede de la o secunda la alta. Acestia urmareau in special fetele, pe care le fluierau sau le abordau intr-un mod fortat si necivilizat indiferent daca acestea erau insotite sau nu. Prietena mea a patit un lucru frapant intr-o zi cand ne plimbam prin statiune: un copil localnic a venit la ea cu o floare rupta din copaci, in fata ei si i-a dat acea floare, dupa care i-a cerut bani pentru aceasta. Nu stiam daca acesta facuse o gluma sau cerea bani si am vazut dupa insistentele lui ca el de fapt cersea bani.
Fiecare cetatean incearca sa-ti ceara cat mai multi bani, indiferent daca esti pe strada si vin la tine oamnei care cersesc sau intampini dificulatati cu cazatul la hotel si trebuie sa dai bani receptionistului pentru a-ti da camera potrivita.
Bani mi s-au cerut si in excursia pe care am facut-o in desert, cand eram pe camile, au venit la noi „mascatii desertului” (tunisieni mascati calare pe cai sau camile) ce ne-au cerut bani cu forta (sume mici, gen 1 sau 2 euro) si care se ascundeau de politia desertului.
Imbracamintea si stilul de viata a marii majoritatii populatiei este unul saracacios. Un lucru socant pentru secolul in care traim este faptul ca inca mai sunt foarte multi tunisieni ce locuiesc in gropi sapate in munti, ce traiesc din paine, apa si cus-cus (o mancare traditionala facuta din malai), neavand electricitate si nici macar strictul necesar unui trai de viata.
Ca negustori nu exceleaza. Au multe bazaruri, ca si turcii, insa nu stiu sa te ademeneasca precum ei. Nu-ti zambesc suficient, trateaza totul cu prea multa seriozitate, nu glumesc cu tine suficient, iar daca simt ca a trecut prea mult timp din momentul negocierii si nu ai ajuns la pretul dorit de el, se supara si intrerupe negocierea.
In schimb acestia sunt foarte destepti in ceea ce privesec studiile. Exista un oras a carui denumire am uitat-o unde in procent foarte mare, acestia au luat examenul de bacalaureat cu nota 10. Deasemenea toti tunisienii sunt obligati sa stie limba franceza si araba ca limbi materne, invatand mai apoi engleza foarte bine si alte limbi straine.
Au mare grija de tara lor. Strazile nu aveau nicio groapa, fie ca era vorba de autostrazi, drumuri nationale...pana la cele mai „parasite” drumuri din desert unde nici nu gandeai ca cineva s-ar putea ocupa de ele.
Peste tot erau foarte multe flori, ingrijite si udate zilnic, chiar daca acestea se aflau in desert; in fiecare zi veneau masini speciale ce udau flora din toate locurile.
Daca cineva vroia sa dea foc la gunoaie, acestia presarau esente aromate, astfel ca fumul ce reiesea sa aiba un miros frumos.
In concluzie, tara lor este frumoasa (sau cel putin locurile vizitate de noi), insa majoritatea locuitorilor, sau cei cu care au de a face turistii sunt nepoliticosi, agasanti, cersetori pana in momentul in care le dai bani, dupa aceea iti fac toate poftele, devenind foarte disponibili, parca as indrazni sa spun ca ar devenii sclavii tai.