Italienii sunt draguti si cand se cearta

Mi-a fost dat sa traiesc una din cele mai frumoase colaborari de pana acum.

Intr-o zi, pe nepusa masa, primesc un mail de la un regizor vienez (alaturi de care eram implicata intr-un alt proiect), in care imi spunea destul de vag despre o formatie de muzica de origine italiana, care trebuie sa filmeze un videoclip peste 10 zile si ca el m-a propus pe mine pentru rol. Bizar, ciudat, confuz... Am ezitat, sincer, deoarece eram la primul proiect cu respectiva persoana si nu-l cunosteam foarte bine. Totul se intampla prea repede, cu prea putine detalii si... buget redus. Nu intelegeam, nu mi se explica si de-aia ma temeam, probabil.

I-am sucit pe toate partile, ba chiar nu m-am lasat pana nu am avut un contract inainte sa plec. Inca eram nesigura. Urma sa plec la Venetia, singura, cunoscandu-l doar pe Alex (regizorul de care va spuneam), pe care nu-l mai vazusem decat o data. Mi-am luat inima in dinti si am plecat la Viena, de unde urma sa plec cu toata echipa de productie la Venetia.

Primul pe care l-am cunoscut a fost Angelo, unul din producatori. Italianul tipic. N-am avut loc sa vorbesc de el Simpatic, carismatic, zapacit, cu o energie debordanta, a inceput incet sa-mi povesteasca toata aventura: exact in ziua in care am primit eu mailul cu propunerea, se hotarasera si ei sa inceapa proiectul. Aveau formatia, credeau in ea, trebuia s-o lanseze foarte curand si aveau nevoie de un videoclip pentru asta. Totul s-a decis in cateva ore. Chiar Alex imi spunea ca l-a sunat Angelo si discutia a fost asa:
...
Angelo: -... lansam albumul in aprilie!
Alex: -Super! Bafta!
Angelo: -Dar trebuie sa filmam clipul...
Alex: -Asa. Si?
Angelo: -Tu o sa-l produci!
Alex: -A, da?

Am aflat mai tarziu ca asa demareaza aventurile lor Si Angelo e de vina mereu...

Am ajuns la Venetia si a inceput ceea ce nu-mi imaginam ca este posibil sa experimentez. Chiar daca nu cunosteam pe nimeni, m-am simtit ca acasa, cu oameni pe care ii stiam de o viata. Erau foarte putine lucruri puse la punct si cu toate astea, foarte putine momente de tensiune, care nici nu puteai sa le percepi asa, pentru ca italienii chiar sunt si mai draguti cand se cearta. Si, mai mult, au un fel de a rezolva micile conflicte intr-un fel ametitor, ca nu stii cand incep si cand se termina...

Insa partea mea preferata a fost seara dinantea filmarilor, cand ne-am adunat toti la o masa si am avut sedinta de brainstorming. Pot spune ca a fost un moment de magie. Toata lumea, si nu exagerez, absolut toti au venit cu idei, pe care le-am intors, din nou toti, pe toate partile si acolo, atunci, in cateva ore, un grup de oameni au ajutat la crearea unui videoclip... Mi-a fost dat sa vad ce inseamna cu adevarat munca in echipa. Iar mirarea mi-a fost cu atat mai mare cand, la ultima cina, in ultima zi, am aflat cu cine stateam la masa: oameni premiati la multe festivaluri... Simplitate, modestie, profesionalism, prietenie

Restul intamplarilor nu le-as povesti, pentru ca exista acele momente in viata a caror magie o poti strica daca incerci sa le redai in cuvinte sau in scris...

Ai avut o experienta foarte frumoasa Irina, ne dam seama de asta si fara sa povestesti detaliile.
Am intrat in contact cu italieni cand am fost in Franta la niste seminarii pe teme economice organizate de IES, si am ramas cu aceeasi impresie. Sunt persoane vorbarete, pline de energie, vesele, simpatice. Te imprietenesti repede cu ei si poti vorbi cam orice. Sunt foarte deschisi. Iar limba italiana e indescifrabila cand vorbesc ei repede .
Sunt oameni cu care am ramas prietena si care ma mai intreaba din cand in cand ce mai fac! Mi-au lasat o impresie foarte placuta.

Alexandrescu Anda, Grupa 1739, an 3

Intr-adevar, e cam imposibil sa nu-i iubesti

grupa 5, an III, Marketing