Californian Summer

Buna.
Eu vreau sa va povestesc putin despre experienta mea de vara trecuta, din California, Statele Unite. Am stat pentru aprox. 3 luni de zile intr-un oras din apropierea Los Angeles-ului, la 15 min. de Disneyland si 30 de minute de plaja. Ati putea spune ca a fost de vis, nu? Cine nu si-ar dori o vacanta ca asta? Si desi da, a fost GROZAV, multa distractie, am sa va povestesc si partile mai putin frumoase ale culturii de acolo.
Hai sa incep cu partea buna. Ce mi-a placut dintotdeauna in cultura americana (in particular cea californiana): simtul legii si al raspunderii, ca sa spun asa. Acolo nu-ti permiti sa mergi pe autostrada cu cat ai chef tu la ora, bazandu-te pe detectoare de radar si alte mijloace. Nu-ti permiti sa arunci gunoaie pe jos la un metru de cosul de gunoi. Chiar si la locul de munca, nu-ti permiti sa lenevesti si sa tragi de timp, asteptand sa treaca mai repede ziua. Nu exista "n-am chef", "lasa ca merge si asa", etc. pentru ca risti sa-ti pierzi locul de munca, si nu gasesti altul prea usor, cel putin nu in California. Si as putea continua pe partea aceasta... curatenia, aspectul ingrijit al strazilor si al caselor, linistea din zonele rezidentiale, plaje curate si "decente" (americanii inca mai au ceva valori morale si bun-simt pe la ei), respectarea cozilor si ordinii in rand (de ex. la Disneyland, unde trebuia sa astepti vreo ora ca sa intri la ride-uri) etc.

Am avut posibilitatea de a vizita o scoala (e adevarat, o scoala elementara), intr-o zi in care aceasta era deschisa vizitatorilor si familiilor, si fiecare profesor ( un fel de invatator care preda toate materiile la clasa lui.. pana la clasa a 6-a inclusiv ei au invatator) prezenta parintilor in sala de clasa programa de invatamant, obiectivele pe care si le propune, cerea sugestii etc. M-a impresionat atat sala de clasa, f bine dotata (carti, computere, materiale de lucru, proiector, scaune si mese foarte comfortabile, dulapul personal al fiecarui elev, etc) dar si draguta, pe placul oricarui copil, fara sa inspire sobrietate, cat si profesoara, care intr-adevar se vedea ca este acolo pentru ca isi doreste sa lucreze cu copiii, este multumita si motivata sa lucreze cu ei si are talent pentru asta. Nu intru in detaliile privind cum invata copiii acolo si modul de abordare al materiei. Deloc scortos, teoretic si de neinteles, ci atractiv, menit sa-ti puna mintea la contributie si intotdeauna cu abordare practica. Am interactionat destul de des cu sistemul lor educational in cele trei luni (nepotii mei sunt la scoala) si am observat si modul in care scoala comunica si cu parintii si cum ii implica activ in educatia copiilor lor (de ex. daca elevul nu ajunge la scoala intr-o zi, directorul scolii insusi telefoneaza parintelui in aceeasi zi pentru a intreba de motivul absentei!).
De asemenea, un alt lucru interesant este integrarea rasiala din California. In California traiesc o treime din toti "asiaticii" Statelor Unite, a cincea parte din populatia afro-americana din US; din totalul populatiei acestui stat, 36,6% sunt hispanici sau de provenienta latino, 12,5% asiatici, 6.7% negri, 2,6% multirasiali, si doar42,3% albi. De fapt, cat am stat acolo, foarte foarte rar vedeam un american "veritabil", in multimea de mexicani, filipinezi, vietnamezi, arabi etc. La scoala din cartier, nepotii mei erau singurii albi din clasele lor (de cate 20-25 de elevi). Putem spune ca integrarea rasiala a fost posibila datorita majoritatii minoritatilor:) Exista inca prejudecati (mai ales in comunitatile de romani de acolo si in general fiecare cam sta cu neamul lui), dar am vazut des si "amestec" de rase foarte armonios!
De asemenea, am intrat si intr-un spital de cateva ori, si conditiile in care este tinut un pacient, indiferent de rangul social, respectul care i se acorda ca fiinta umana in primul rand si apoi ca pacient m-au impresionat.

ok, hai sa spun si ce am observat acolo (si pentru ca am fost de trei ori, de fiecare data timp de cateva luni, am intrat destul de adanc in cultura lor) si ce nu ma atrage in a locui acolo. Numarul unu, cred, ar fi izolarea in care traiesc oamenii din California. Fiecare familie are cel putin un autoturism personal, prin urmare ziua nu vezi oameni mergand pe jos pe strada, daca n-ar fi traficul intens pe strazi, ai spune ca nu exista oameni in statul acela!!! Chiar si pentru un drum de 10 minute pe jos, pentru a-ti lua copiii de la scoala, sau de 5 min pana la cea mai apropiata zona cu restaurante de tip fast-food, americanii sar in masina si ..gata. Desi foarte amabili si cu tipicul "american smile" pe fata, oamenii sunt destul de reci si individualisti si uneori chiar nesinceri. Sora mea este asistent medical sef intr-un spital de acolo si imi povestea cat de mult stress exista in mediul lor de lucru. Chiar si in a negocia cu sefii sau cu subaternii (si cand acestia sunt de rase diferite si culturi diferite...) trebuie sa ai nervi de fier! Ritmul de viata e naucitor, totul se petrece foarte foarte repede si trebuie sa te obisnuiesti, altfel nu rezisti. E ca o lupta pentru supravietuire, pe bune! Stressul se vede pe fetele oamenilor, si le mananca sanatatea. Practic nici nu au timp sa se bucure de avantajele materiale sau de ceea ce au.
In ultimii ani, avand in vedere numarul din ce in ce mai mare de imigranti din tarile vecine mai sarace (Mexic, America de Sud), oamenii care ajung in California (ilegal, cei mai multi) isi aduc si obieciurile proaste sau lipsa de educatie cu ei. Se observa de la o posta, dupa modul in care se trateaza intre ei, ii trateaza pe altii, si ce lasa in urma lor (genul de situatie Romania-Italia). Incep sa se formeze bande de tineri adolescenti din acestia needucati si pusi pe distrugere si de aceea californienii cel putin au o chestie obsedanta, cel putin, cu securitatea. Tuturor le e teama sa-si lase copiii nesupravegheati, isi pun tot felul de sisteme de alarma la case/masini, isi cumpara arme, etc etc. Am simtit si la sora mea stresul acesta si lipsa sigurantei. Si totusi traieste intr-un cartier linistit!
As mai avea de povestit dar ma opresc aici.

Adam Mihaela, Marketing, seria A, gr. 1739

Unul din lucrurile pe care mi le-am propus pentru anul 2010 a fost sa calatoresc cat mai mult si iata ca am reusit sa fac o mica escapada in luna martie in Londra. Traiasca Wizz Air-ul si ale sale oferte promotionale! )
Desi au fost doar 4 zile, le-am simtit cu intensitate pana la ultimul minut si nivelul de energie a crescut considerabil in aceasta perioada:). Am fost foarte norocosi si am reusit sa facem rost de cazare gratuita pentru ca am stat in apartamentul unui tip din AIESEC Londra, pe care l-am contactat pe facebook si care a fost suficient de dragut incat sa ne ofere un pat timp de 3 nopti. De fapt...nici nu aveam nevoie de mai mult..un loc in care sa dormim si sa facem un dus seara caci in rest eram toata ziua plecati pe strazile Londrei incercand sa vedem cat mai multe, sa vizitam cat mai multe locuri si sa intelegem cat mai mult din cultura, istoria si obiceiurile acestui oras.
Linghesh, gazda noastra, este un student in ultimul an, ca si noi, de origine din Malaezia. Foarte simpatic, prietenos, gateste foarte bine (desi habar nu ai ce fel de condimente foloseste el acolo, totul are un gust extrem de bun), cunoaste orice despre orasul in care traieste si are o poveste fascinanta de viata. Desi provine dintr-o cultura cu totul diferita, simteam ca avem foarte multe lucruri in comun, el fiind membru in aceeasi organizatie studenteasca ca si noi. Ne-am apropiat destul de mult si abia astept sa ne faca si el o vizita cat de curand in Romania:)
Revenind la Londra...pornisem de acasa cu gandul ca voi intalni un oras foarte asezat, cu oameni seriosi, imbracati la costum, ordine si disciplina si o sumedenie de locuri nemaipomenite de descoperit. M-am inselat cu privire la primele lucruri... Londra este un oras cu o diversitate incredibila...oameni de prin toate colturile lumii, restaurante cu mancaruri de orice fel, este un oras care nu doarme niciodata, aglomeratie, trafic nebun, un turism foarte bine dezvoltat, poti gasi informatii despre absolut orice la orice ora, oameni la costum dar care nu se dau in laturi sa mearga exact asa imbracati intr-un pub si sa dea pe gat vreo 5 beri.
M-a amuzat la inceput faptul ca la fiecare intersectie vedeai scris pe jos : LOOK RIGHT! sau LOOK LEFT! insa sunt niste informatii extrem de utile:)) pentru ca traficul functioneaza exact pe dos fata de restul lumii, iti ia ceva timp sa te obisnuiesti. Era sa ne calce un biciclist la un moment dat pentru ca ne-am uitat in directia gresita si am trecut strada, dar am reusit sa scapam cu viata:)
Nu am apucat sa vizitam nici un sfert din ce ne-am propus insa ceea ce am vazut a fost de-a dreptul impresionant. Mi-a placut faptul ca majoritatea obiectivelor turistice, cele cu adevarat importante, aveau intrarea gratuita pentru cetatenii Uniunii Europene. Iata cate avantaje pentru noi! Tate Modern Museum cred ca a fost preferatul meu...un muzeu de arta moderna care imbina tehnologia, noile curente culturale, artisti talentati, muzica, film si reuseste sa te deconecteze total, sa iti prezinte o lume incredibila. Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca in muzeu puteai sa vezi o gramada de tineri in toata incinta...in cafenea, in galerii, in salile de expozitie...cred ca in jur de 60% dintre vizitatori au varsta cuprinsa intre 15 si 30 ani. Mi-am dat seama mai apoi ca asta se datora si sistemului lor educational...erau multi elevi/studenti care aveau cu ei un mic carnetel in care isi notau lucruri..de fapt, ei veneau in muzeu ca sa isi faca temele pentru scoala, erau trimisi aici sa afle cat mai multe informatii despre anumite lucruri..li se dadeau indicii cu privire la anumite picturi iar ei trebuiau sa le gaseasca etc. Mi se pare extraordinar lucrul asta! Mi-ar placea ca profesorii nostrii sa ne incurajeze si pe noi cu astfel de activitati.
O alta diferenta culturala pe care am observat-o a fost chiar in prima dimineata...am intrat noi intr-un restaurant sa luam masa...era aproape 12 si eram lihniti de foame. Am comandat noi un mic dejun traditional englezesc care dupa parerea mea...era o cina in toata regula : 2 ochiuri prajite, 2 carnati, fasole, 2 felii de bacon, 2 felii de peste pane, 2 felii de paine prajita, cateva rosii...si cred ca mai era ceva in platoul ala, dar imi scapa acum:))) Incredibil cat de mult pot manca englezii la micul dejun! O alta chestie interesanta era faptul ca in acel restaurant..absolut orice persoana, femeie sau barbat, avea pe masa, pe langa mancare, un pahar de vin sau bere. La ora 12 dimineata:) Mi s-a parut un pic ciudat...sa incepi sa 'gusti' niste vin sau bere atat de devreme..dar englezii se pare ca sunt mari consumatori de alcool. Acelasi lucru l-am observat si seara, in pub-urile lor traditionale...Barbati la costum, stand in picioare, la bar, povestind si comandand bere dupa bere; grupuri de fete; fete impreuna cu mamele lor la o bere; femei peste 50 ani cu o bere in fata la ora 23:30...oamenii se distreaza!
Pe langa partea asta turistica a Londrei, care este foarte frumoasa, cu London Bridge, St Paul's Cathedral, House of Parliament, London's Eye, British Museum, National Galleries, Picadilly Circus, Soho etc, am reusit sa ajungem si in locuri mai pestrite ale orasului, cum ar fi Camden Market. Locul asta mi s-a parut genial..era o piata imensa, in care majoritatea vanzatorilor erau chinezi sau indieni, in care puteai sa negociezi absolut orice produs la cel putin jumatate de pret si care era plin de culoare, blocuri desenate, vanzatori ambulanti, suveniruri, haine de tot felul, jucarii, mancare foarte buna, cam orice poti sa iti imaginezi, acolo gaseai.
As recomanda pentru oricine macar o scurta excursie in Londra pentru ca merita...este un oras in care poti gasi de toate pentru toti, de la magazinele luxoase de pe Oxford si Regent Street, la piata din Camden, de la Muzee grandioase la pub-uri galagioase, musicaluri, teatre, oameni din toate colturile lumii, autobuze supraetajate, cultura, traditie. Pentru mine a fost o experienta extraordinara si stiu cu siguranta ca voi mai vizita cel putin o data aceasta capitala minunata a Angliei.
Ne vedem acolo!

Larisa Anghel

grupa 1739, Marketing, anul 3